Cât este dragoste și cât este obișnuință într-o relație de lungă durată?

Posted by

În relațiile de lungă durată (a se înțelege ani de zile) se dă o mare bătălie între dragoste și obișuință. Destul că se spune că obișnuința ar fi inamicul numărul unu al dragostei și toate cuplurile încearcă să elimine, pe cât posibil, instalarea monotoniei în relația lor. Dacă deja începem să ne întrebăm cât la sută e dragoste și cât la sută e obișnuință într-o relație, atunci de-abia acum lucrurile încep să scârțâie. Cei mai sceptici dintre noi vor întreba dacă de fapt există dragoste fără obișnuință sau obișnuință fără dragoste. Pe principiul „A fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea”, ne-am hotărât să scormonim în dedesubturile acestei chestiuni.

Unele voci spun că nu se poate una fără alta, în timp ce alte glasuri se întreabă circumspect când e una și când e cealaltă, ori dacă nu cumva sunt amândouă împreună, ca două fețe ale aceleiași monede.

Cei mai naivi și idealiști dintre oameni le vor răspunde primilor că nu au dreptate, iar pe cei din urmă îi vor contrazice prin teoria sufletului pereche. Ce spune această teorie? Că atunci când întâlnești persoana potrivită ție, adică sufletul pereche, cel alături de care îți împarți toată viața, până la adânci bătrâneți, obișnuința nu are cum să intervină, căci sentimentele celor doi nu vor permite asta. Sigur ați mai văzut cupluri care după ani și ani de relație par să se iubească la fel ca la început, dacă nu și mai mult. Sau perechile de bătrânei care încă își mai spun cât de mult se iubesc, deși timpul a trecut fără milă peste tinerețea lor. Să fie vorba, deci, despre suflete pereche? N-avem de unde ști, dar putem spune cu certitudine că oamenii care nu se plictisesc împreună, chiar și după ce au trăit aproape o viață, sunt cu adevărat norocoși.

Dar mai există și alte opinii în afară de cea a oamenilor idealiști. Cum ar fi aceea că iubirea adevărată apare doar după ce te-ai obișnuit deja cu persoana de lângă tine, după ce ai ajuns să-i cunoști toate calitățile și defectele, după ce ai văzut-o cu lumini și umbre și încă mai descoperi la ea lucruri care să te uimească. Așadar, dragostea și obișnuința merg mână în mână de această dată.

Dar când e cu adevărat dragoste și când e obișnuință? Cum fiecare simte dragostea în mod diferit, ne vom rezuma la partea a doua a întrebării. Știm sigur că este obișnuință și nu dragoste atunci când ajungem să ne întrebăm de ce stăm cu persoana respectivă – pentru că o iubim sau pentru că ne-am obișnuit cu ea?

el-ea-dragoste-obisnuinta

Și totuși, cât este dragoste și cât este obișnuință într-o relație de lungă durată? Una dintre concluzii ar fi că șansele sunt de jumi-juma: ponderea ar fi 50% dragoste, 50% obișnuință, pentru acele relații care rezistă în ciuda obstacolelor impuse de timp și nu se despart după nici cele mai grele dintre furtuni. E vorba despre acele relații care ajung să conviețuiască împreună fără să-și scoată ochii din nimicuri, care se obișnuiesc împreună și își armonizează calitățile la defectele celuilalt și vice versa. Acele relații cărora timpul nu le poate șterge sentimentele.

Leave a Reply