Posted by Relațiile la distanță sunt atât apreciate, cât și criticate. În timp ce unii se mulțumesc cu ideea că au pe cineva în viața lor, chiar dacă la zeci de kilometri distanță, ceilalți scormonesc în toate lipsurile pe care acest gen de relații le au, evidențiind faptul că două persoane nu pot avea o relație propriu-zisă atâta timp cât nu se văd, nu se întâlnesc, nu se ating. Marea problemă cu relațiile la distanță este proximitatea fizică a celuilalt. Din acest punct de vedere apar toate criticile și suspiciunile cu privire la buna desfășurare a unei astfel de relații. În afară de îndoială (nu știi niciodată cu adevărat ce face celălalt atunci când nu este lângă tine) și mai puțin sex ( sexul virtual nu compensează cvasi-absența sexului real), atingerea celuilalt este marele dezavantaj al relațiilor la distanță.
Cu toate acestea, sunt unii oameni făcuți pentru astfel de relații, tot la fel cum sunt și oameni pentru care relațiile acestea nu țin dacă nu există contactul fizic. De ce pentru unii se poate, iar pentru alții nu? Ce au unii și nu au ceilalți? Dar mai ales, cât de mult poate suporta cineva absența fizică a celuilalt?
Sunt întrebări care se nasc odată cu probabilitatea de a începe o relație la distanță. Printre primele lucruri pe care le vei analiza, vor fi întrebările de mai sus. Ești sau nu făcut pentru a avea o relație la distanță? Asta depinde doar de tine și de cât ești dispus să investești, emoțional și fizic, în a fi cu persoana aflată la zeci de kilometri de tine. Sunt oameni care se împacă mai bine cu ideea unei relații la distanță, în care partenerul nu trebuie să fie lipit de ei 24 de ore din 24. Acești oameni sunt obișnuiți cu un stil de viață independent, cu un program încărcat și suficiente activități care să îi permită să suporte mai bine absența fizică a celuilalt. Unii oameni pur și simplu nu trebuie să fie dependenți de a avea pe cineva alături zi de zi. O altă categorie a oamenilor care suportă mai bine relațiile la distanță sunt aceia care sunt obișnuiți cu abandonul. Fie că au trăit separat de părinți încă de mici copii, fie sunt obișnuiți cu plecarea unuia sau altuia dintre părinți, acești oameni s-au acomodat în stilul de viață format din sosiri și plecări, astfel încât pot rezista fără să vadă persoana iubită mai mult timp. Dacă ești sau nu unul dintre acești oameni, doar tu știi asta.
Cât despre limita până la care poți suporta absența fizică a celuilalt, ea depinde de la o relație la alta. Unele cupluri se văd o dată sau de două ori pe lună, altele o dată la 2-3 luni, altele chiar și în fiecare săptămână, depinde doar de programul și stilul de viață al celor doi membri. Dar un lucru putem spune cu siguranță despre relațiile la distanță – atâta timp cât este voință din partea ambilor parteneri, ele pot dura chiar și ani de zile, ba chiar și o viață întreagă.